Seara de primavara, racorica perfecta, vorbe multe si ca de obicei, in ultimele 15-20 minute incepem sa ne amintim peripetiile de demult. Propozitii gen "Nu e Brigitte Bardot!" sau "Am descoperit ca tata,ca un geniu al automobilelor ce era, putea transforma o masina ce abia mergea, intr-o masina care nu mai mergea deloc" sau "Aa, nu-i nimic, cu o vecina ca dumneata, zilnic e Craciunul!" starnesc o groaza de amintiri. Vremurile in care ne luam cele mai frumoase papusi si ieseam in parc, cu o paturica si ne mandream cu accesoriile lor. De, acum nu mai vad copii sa faca asa ceva. Dar inflorim la gandul ca avem mai multe amintiri haioase in 4 ani, decat altii in 10, hihi.
"Aah,intervendul imi aduce aminte de perioada cand am traversat tundra siberiana cu mainile goale.mi-au degerat patru degete.fireste au crescut la loc.
O luna intreaba nu ne-am hranit decat cu zapada si iar zapada,uneori in vacanta si de sarbatori mocirla dar cu masura. E si dupa cateva saptamani am aflat ca zapada si mocirla sunt acelasi lucru,si era sa facem greva."
O luna intreaba nu ne-am hranit decat cu zapada si iar zapada,uneori in vacanta si de sarbatori mocirla dar cu masura. E si dupa cateva saptamani am aflat ca zapada si mocirla sunt acelasi lucru,si era sa facem greva."
Si sa nu uit melodia Bitza-Vorbeste Vinul, care o adoram inca de cand am auzit-o prima data. La tv! Atomic tv!
Eh, Blaster ne Blaster mie nu-mi pasa. Mi-e somn. Eu n-am condus tancuri in razboi!
Eu: Nu ma duci in spatele blocului sa ma impusti,nu?
Ea: Oof, cine i-a spus!?
Ea: Oof, cine i-a spus!?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu