Hearts like Ours

Keep adventuring and stay not a grown up :)

Honey

 E tot toamna. Mai exact, duminica. Foarte exact, ultima zi de vacanta. Iar vantul racoros, frunzele ruginite, muzica si felul in care perdeaua se misca aproape de cana cu cafea, nu am ajuta sa ma simt mai bine, dimpotriva, urla in mine melancolia. Sunt singura acasa de cand m-am intors de la tara, unde am petrecut o ultima sambata la cafenea. Uite cum ma joc in continuare, dar nu-i nimic. I`m still a child and you knew it. Am plecat seara, iar balansul de pe sosea nu m-a mai facut sa adorm. Eram cam stresata oricum. Cum sa nu fiu? E ca si cum iti spune cineva `hai mai repede` si-i spun `in cinci minute` dar de fapt nu-i asa. Mai ai de asteptat o ora. Eh si mai sunt si altele. Faptul ca incepe scoala e deja o copilarie. Odata si-odata tot ar fi incepul. E ceva cu care chiar daca te certi, te primeste inapoi. Cat de greu este sa raspunzi cuiva pe care l-ai cautat cu doua zile in urma? Esti tare ciudat,zau! Esti mai copil ca mine.

Momentan ascult o melodie sugerata de cineva si o tot dau din nou si din nou. Eman ecou. Are ca scop inveselirea, dar cum eu o ascult fara de fapt sa aud ceva, ritmul de bas si pian m-a cuprins, ca intotdeaua si ma duce departe. Si sa vezi ce-am sa ma mai trezesc eu la cinci. Si am sa ma imbolnavesc de nervi, cu toata aglomeratia care va fi. Deja sunt stresata, nu vreau sa chelesc! Si iar s-a terminat melodia. Nu-i nimic. Replay:)
Vreau sa fac ceva azi, sa nu treaca ziua asta pe langa mine ca o frunza desprinza de ramura, pe care daca iti mai amintesti te chinuiai s-o prinzi cu sapte ani in urma, pentru ca cineva iti spusese ca alegi sa te iubeasca cineva si te va iubii. Si alerga ca o nebuna pana cadeai in genunchii oricum juliti de la atata joaca, dar nu-ti pasa. Tu ai prins frunza.
Mi-am luat si eu tocmai Ice Coffee. Sunt proasta sau ce? Imi aduc aminte singura de vara, plus ca inghet. Deja am frisoane de la cele trei ore de somn pe saltea! Ca, na, trebuia sa ma uit neaparat la tv. Sau imi era frica. Anyway, mi-a mai trecut. A mers de la poarta,vopsita de mine si diana cu o luna in urma, pana la usa, am deschis-o. Intuneric bezna! Si nu mi-a fost frica. La ora cinci dimineata, de atata pofta de somn, cred si eu ca eram euforica. Caudam ca o disperata o patura ca inghetasem, iar patura era pe patul cel mic din camesa de la mijloc. Si rabda stres, nervi si frig pana la opt. Sunt o curajoasa!
 Acum ca Diana a plecat, ma simt ciudat. Au trecut doua luni de cand nu am mai dormit singura in pat. M-am obisnuit cu tine, scumpo. Cineva sa vina sa-mi dea o palma si sa-mi spuna ca e vineri. Chiar si vineri 13 de luna trecuta. 

p.s. c`mon and get your kisses back!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

VIZITATORI