Hearts like Ours

Keep adventuring and stay not a grown up :)

I Need A Hero

Sa mai spuna cineva ca azi nu a fost o zi relaxanta. Dupa ce am venit cu o ora mai devreme, un sandwich a fost remediul perfect! Si parcul bineinteles. 
Am facut vreo patru ore si apoi se gaseste cineva sa vorbeasca atunci cand trebuia sa taca. Si pac-pac in 10 minute, toata clasa era goala. Noi, extra bucurosi plecam in directii diferite (Mc, spre casa si alte locatii) Dar asta nu este partea cea mai interesanta (si nu ca ar fi vreuna). Am calatorit bine cu metroul, nu tu coate, nu tu branci, nu tu nervi, scaune libere!
In fine, sariram peste chesta. Ajung si eu la Eroilor, grabita ca in totdeauna sa ajung de partea cealalta a peronului, macar sa nu stau degaba pana vine metroul. Ma imbie un miros de prajiturele si Fornetti de metrou de imi urla compartimentul! :))
Ma si pe cine vad (si ma vede din pacate) ca astepta metroul spre Preciziei? Fosta mea profa de matematica! Cosmarul meu! Si al Ioanei si Dianei, Catalinei, Roxanei, Samirei, a lui Laurentiu, Alexandru si lista continua. O salut respectuos si dau sa-mi continui drumul. De unde!! Se suceste dupa mine si-mi tranteste niste intrebari cu subiect scolar. "Dumnezeule mare, ai mila!!! Hai mai verzulitule mai repede la Gorjului!!!" Eh si asa am stat eu incordata pana la destinatie cu intrebari plictisitoare si vesnicul miros de NAFTALINA! Dar! Am supravietuit. I'm a survivor, I'm gonna make it! Haha.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

VIZITATORI